Cartoful – un aliment la granița dintre necesar și cultural

Conform datelor FAO, anual se recoltează o cantitate de peste 370 de milioane de tone de tuberculi în întreaga lume. Cartoful este un aliment foarte popular și în România. Materialul săditor are un preț accesibil, cultura nu este prea pretențioasă în ceea ce privește tehnologia agricolă, iar clima noastră îi priește de minune. Mai mult, acest produs alimentar este foarte versatil, deoarece poate fi gătit simplu și rapid, într-o mulțime de feluri.

Oricum ar fi preparați, cartofii sunt definiți, de cei mai mulți dintre consumatori, ca fiind delicioși. De parcă lista de calități pe care le dețin nu ar fi deja destul de lungă, aceștia sunt bogați în nutrienți, sățioși și pot fi depozitați pe termen lung, motiv pentru care ne bucurăm de ei inclusiv pe perioada sezonului rece. 

Însă, parcă nicăieri cartoful nu este atât de apreciat precum în Șinteu. Localnicii slovaci îl valorifică cel mai bine, deoarece istoria lor pe pâmânt românesc este profund conectată de acest aliment, care a devenit un simbol al tradițiilor și culturii locale.

Povestea cartofului din Șinteu ne-a fost prezentată, în cadrul acestui interviu, chiar de către consulul general onorific al Republicii Slovace în România, dl. Miroslav Iabloncsik.

1. V-am auzit adesea zicând că ,,pâinea slovacului este cartoful”. Ce semnifică cu adevărat această expresie și cum se reflectă importanța cartofului în cultura slovacă?

Ca să înțelegeți pe deplin semnificația expresiei pe care ați reprodus-o corect, trebuie să vă împărtășesc un pic din istoria slovacilor stabiliți în Șinteu. Atunci când ei au ajuns în această zonă a județului Bihor, în Șinteu nu se practica agricultura. Era doar o zonă forestieră. Abia după defrișare, au început să se gândească serios că ar trebui să cultive ceva, pentru hrana de zi cu zi a familiilor lor. Dintre tot ce au încercat, cultura de cartof a prosperat cel mai bine. 

În condițiile în care comerțul nu se practica deloc în acest colț de lume, deci nu aveau posibilitatea să își cumpere cele necesare traiului, cartoful i-a salvat! Și mâncau cartofi în fiecare zi, sub diverse forme (Abia mai târziu au început să cultive și secară, ceea ce a ajutat un pic la diversificare). Traiul era greu, însă nu doar în ceea ce privește bucatele. Nu aveau curent electric, nici drumuri. Iar vremea nu era tocmai prietenoasă. 

Mai e ceva interesant. După recoltare, cartofii erau păstrați în gropi săpate în grădină, în formă de pară, pentru că nu aveau pivnițe sau cămări. Coborau acolo cu o scară și luau câți cartofi le trebuiau, într-un coș.

Cu timpul, oamenii din jurul Șinteului au auzit de calitatea cartofilor și au început să facă troc. Schimbau saci de cartofi pe saci de porumb sau grâu, ceea ce le-a îmbunătățit traiul.

2. Reputația cartofilor de Șinteu concurează cu cea a pepenilor din Dăbuleni sau a verzei de Toboliu. De ce sunt cartofii cultivați în Șinteu atât de speciali?

Cartofii de Șinteu au un gust mai bun decât oriunde ați încerca în altă parte. Nu vă spun asta doar eu, vă confirmă oricine a experimentat puțin din punct de vedere gastronomic.

În primul rând, cultivarea lor se face la 600 - 700 de metri altitudine. De ce e relevant? Pentru că nu ne confruntăm cu multe boli specifice culturii și nici cu dăunători, precum gândacii de Colorado. Prin urmare, nu trebuie stropiți, sunt naturali. Apoi, încă există multe familii care practică recoltarea manuală, fix ca pe vremuri. Iar solul are în compoziție siliciu, ceea ce este cu adevărat special. 

Aș mai adăuga mediul nepoluat și grija slovacilor care îi recoltează. Dacă citiți acest interviu și nu ați încercat încă cartofii de Șinteu, vă invit să o faceți!

3. Ce tehnici tradiționale și moderne folosesc localnicii din Șinteu la cultivarea cartofilor și cum contribuie acestea la calitatea recoltelor?

La Șinteu, localnicii folosesc atât tehnici tradiționale, cât și moderne de cultivare a cartofilor, în funcție de dorințele și resursele fiecăruia. De obicei, cei care au în jur de 1 - 2 hectare își lucrează pământul așa cum au învățat de la părinți și bunici. Majoritatea o fac pentru consum propriu sau pentru un comerț la scară mică. Încă se țin de tradiții, chiar dacă azi nu prea mai folosesc animalele la treabă. De apreciat este că nici nu se prea ating de îngrășămintele chimice; preferă să fie totul cât mai natural, iar recoltarea o fac manual.

Pe de altă parte, avem și slovaci care, în ultimii ani, au trecut la tehnici moderne și au mecanizat mare parte din proces. Ei fac comerț la o scară mai mare, având între 10 și 20 de hectare. Mulți dintre ei au reușit să obțină finanțare europeană pentru diverse proiecte și au investit în echipamente noi. Mai folosesc și îngrășăminte comerciale, dar în special organice, cum sunt cele de la Rokosan – și mă bucur că voi susțineți acest brand, fiindcă are niște practici sustenabile și prietenoase cu mediul.

Indiferent de metodă, toți preferă cartofii de sămânță din resurse proprii, fiindcă sunt deja adaptați condițiilor locale din Șinteu. Și, evident, practică rotația culturilor. Ca să poți face asta, e nevoie de destul de mult teren, dar în Șinteu nu e o problemă. Fiecare familie are, în medie, cam 7 hectare de pământ în jurul casei, deci loc este suficient.

4. Cum se descurcă producătorii locali din Șinteu cu comercializarea cartofilor și ce piețe de desfacere folosesc?

Dacă în urmă cu câteva generații slovacii foloseau cartofii pentru a supraviețui, azi cartofii din Șinteu sunt atât de renumiți, încât pentru mulți cultivarea și vânzarea lor a devenit principala sursă de venit. Faptul că s-au deschis câteva restaurante în zonă, care cumpără direct de la producători, a ajutat mult. Dar nu doar asta. Acum toată lumea are acces la tehnologie; își pozează sacii de cartofi și îi postează pe Facebook. Și imediat apar doritori. Singura problemă este ca localnicii să facă față cererii, care e foarte ridicată. Asta în condițiile în care cartofii din Șinteu au un preț mai mare decât media națională.

5. Credeți că, în viitor, cartofii din ,,mica Slovacie” ar putea ajunge la export și ce ar însemna acest pas pentru comunitatea locală?

Există potențial în această direcție și, fără îndoială, ar fi un mare câștig pentru comunitate, dar și o mândrie pentru noi toți. Deja suntem în tratative cu o firmă din Slovacia, care face chipsuri doar din cartofi. Am vizitat fabrica lor - este o afacere de familie încântătoare, și sperăm să colaborăm cu ei. Totuși, exportul vine și cu provocări, de exemplu asigurarea unor cantități constante, așa cum solicită partenerii, pe tot parcursul anului.

6. Povestiți-ne despre ,,Sărbătoarea Cartofului”, organizată anual la Șinteu și cum contribuie aceasta la păstrarea tradițiilor slovace.

„Sărbătoarea Cartofului” e un eveniment de mare bucurie pentru toți localnicii din Șinteu, pentru că marchează finalul muncilor câmpului. Producătorii își aduc cartofii, vând, dar participă și la tot felul de concursuri: cine are cel mai greu cartof, cine reușește să curețe cea mai lungă coajă de cartof sau cine a recoltat cel mai frumos cartof. Copiii sunt înnebuniți după concursuri, iar turiști vin din toate părțile - din Oradea, din Șimleul Silvaniei, mai ales că evenimentul e bine mediatizat. Facem fel și fel de specialități din cartofi, avem concerte, dansuri populare, iar portul tradițional slovac e expus cu mândrie.

7. În ce măsură sunt implicați tinerii din Șinteu în tradiția cultivării cartofului și ce măsuri sunt luate pentru a asigura continuitatea acestei îndeletniciri?

Tinerii sunt foarte implicați, și suntem tare mândri de ei. Sincer, nu am mai văzut o comunitate atât de harnică ca cea din Șinteu, indiferent de vârstă. Nu cred că o să conteze cât va costa kilogramul de cartofi în viitor – sunt sigur că tinerii vor continua să îi cultive, pentru că asta face parte din moștenirea lor culturală.

8. În calitate de consul general onorific, ce inițiative și proiecte ați implementat sau pregătiți pentru a sprijini producătorii de cartofi din Șinteu?

În calitate de consul, promovez cartofii din Șinteu ori de câte ori am ocazia. Așa, investitori din Slovacia, Cehia, Polonia și nu numai au ajuns să cunoască calitatea lor. De asemenea, fac tot posibilul să facilitez investițiile, cu sprijinul autorităților. De exemplu, recent, un investitor din Polonia a deschis în Șinteu un automat de cartofi – o premieră în România. Plătești cu cardul, alegi cantitatea și primești sacul pe loc, foarte simplu și rapid.

Ca antreprenor, în restaurantele mele, inclusiv la Huta Slavia, folosesc doar cartofi de la producătorii locali. De fapt, angajații de la Huta Slavia sunt principalii producători de la care cumpăr. Tocmai pentru că ei știu că sunt un cumpărător constant, au început să cultive suprafețe mai mari, iar eu îi răsplătesc cu un preț corect. Chiar am observat că se naște o concurență sănătoasă între ei, legată de calitatea cartofilor, iar acest lucru nu poate decât să ne bucure. Sunt niște oameni extraordinari, și e o onoare să lucrăm împreună!

9. Care sunt cele mai apreciate preparate slovace din cartofi și cum reflectă acestea diversitatea și tradiția culinară a comunității slovace din Șinteu?

La Huta Slavia, cele mai vândute sunt găluștele din cartofi cu brânză și slăninuță, găluștele cu varză murată și slăninuță și plăcintele din cartof răzuit. Absolut delicioase! Să nu uitați de un pic de pălincă de Șinteu. Merg de minune împreună! Aș mai aminti ciorba de cartofi și hribi, numită hribovița. I se spune ,,mâncarea săracului” deoarece nu e scumpă, dar e sățioasă: hribii provin din pădure, smântână este de la vacile slovacilor, iar de cartofi nu ducem lipsă. Mai punem un pic de cimbrișor sălbatic, pentru aromă. E și de post, deoarece la noi, la catolici, lactatele nu sunt interzise în timpul postului. 

În încheiere, dl. Miroslav Iabloncsik a acceptat să împărtășească cu comunitatea ROA Garden una dintre rețetele sale preferate pe bază de cartof, din bucătăria slovacă, anume: POLESNEAK. ,,Ca să faceți acest preparat acasă: curățați cartofii, îi spălați bine, îi răzuiți fin, puneți un pic de sare și stoarceți compoziția, pentru a elimina excesul de lichid. Apoi, întindeți totul pe o tavă, la grosimea de un deget și jumătate. Lăsați la cuptor până face crustă, cam o oră, fără să o întoarceți. Să savurați cu plăcere, alături de niște iaurt de casă!”